Rinita alergică și conjunctivita alergică

Conjunctivita alergica constituie o inflamatie a conjunctivei (membrana ce acopera portiunea alba a ochiului) din cauza unei alergii. Desi alergenii difera de la un pacient la altul, cel mai adesea este vorba de febra fanului, aparand in combinatie cu rinita (de aceea este utilizata denumirea medicala de rinoconjunctivita). Ce se intampla de fapt? Cand ochii sunt expusi la substante precum polen sau spori de mucegai, se inflameaza - apare o reactie alergica la acestia (este vorba de sistemul de aparare al organismului fata de substante considerate daunatoare). Interiorul pleoapelor si invelisul globului ocular dispun de o membrana denumita, dupa cum am mentionat, conjunctiva care este susceptibila iritatiei, in special in anumite perioade ale anului. Din punct de vedere statistic, conjunctivita alergica afecteaza 1/5 din populatie (10-20%).Formele principale in care apare sunt: acuta (este o afectiune pe termen scurt, des intalnita in timpul sezonului de alergii primavara-toamna; pleoapele se inflameaza brusc, apare mancarime si senzatie de arsura si rinoree) si 

cronica (este o afectiune prezenta pe intreaga durata a anului, fiind un raspuns la alergeni precum alimente, praf si fire de blana ale animalelor; simptomele constau in arsura si mancarime la nivelul ochilor si fotosensibilitate). In practica de specialitate, aceasta afectiune este clasificata in urmatoarele categorii: conjunctivita alergica sezoniera, conjunctivita alergica perena, keratoconjunctivita vernala, keratoconjunctivita atopica si conjunctivita papilara giganta. Un diagnostic/tratament timpuriu pot preveni complicatiile (rare) asociate.

In mod evident, persoanele alergice sunt mai susceptibile a dezvolta aceasta afectiune si s-a constatat si existenta unei predispozitii ereditare. Desi poate aparea la orice varsta, conjunctivita alergica este mai frecventa in cazul copiilor si adultilor tineri, dar si in cazul persoanelor care locuiesc in zone cu o cantitate mare de polenSimptomele constau in general in: inrosirea ochilor (a portiunii albe din ochi; din cauza vasodilatatiei micilor vase de sange perifice) dar si a interiorului pleoapei, edem (inflamatie) al conjunctivei, senzatie de mancarime/arsura si lacrimatie crescuta (productia de lacrimi). De asemenea, apare si vedere incetosata sau inflamatia pleoapelor (umflate). Uneori este observata si o scurgere oculara. Este esential sa retineti ca, spre deosebire de alte afectiuni oculare, simptomele sunt prezente la ambii ochii (nu neaparat in mod egal).

Cauze

Cauza conjunctivitei alergice este reprezentata de o reactie alergica a sistemului imunitar la un alergen, fiind frecventa la persoanele care prezinta alte simptome de boli alergice cum sunt febra fanului, astm si eczema. Iata si care sunt cei mai des intalniti alergeni care cauzeaza conjunctivita: polen (de la copaci, iarba si plante), piele/blana de animale si secretii (cum este saliva), parfumuri, cosmetice, medicamente pentru piele, poluare atmosferica, fum, acarieni, balsam de Peru (utilizat in alimente si bauturi pentru aroma, in parfumuri si produse articole de toaleta pentru parfum, in doctorii si produse farmaceutice pentru proprietati vindecatoare), picaturi de ochi. Majoritatea cazurilor de conjunctivita sezonierase datoreaza polenului si apar in sezonul de febra fanului, polen de iarba la debutul verii si chiar spre finalul verii in cazul altor polenuri si mucegaiuri. Formele perene se datoreaza in general acarienilor (insecte mici care traiesc in fiecare casa), iar formele de tip papilara giganta sunt foarte rare aparand in urma unei reactii alergice la reziduuri (dar si in urma interventiilor chirurgicale), formele de tip de contact sunt cauzate de restul alergenilor cu care conjunctiva intra in contact (cosmetice, medicamente s.a.).

Diagnostic

Medicul (alergolog, oftalmolog) va va examina ochii si va verifica istoricul de alergii; inrosirea portiunii albe a ochilor si mici umflaturi ale pleoapelor (conjunctivita papilara) sunt simptome vizibile. Iata si ce teste pot fi de ajutor pentru stabilirea corecta a diagnosticului: test alergologic cutanat (pielea este expusa la anumiti alergeni si permite medicului sa examineze reactia organismului - inrosire si inflamatie), teste sanguine (pentru a verifica daca organismul produce proteine - anticorpi - pentru a se proteja de anumiti alergeni). Uneori se impune o razuire a tesutului conjunctival care va fi examinat pentru a urmari prezenta globulelor albe (eozinofilele sunt globule albe care se activeaza cand suferiti de alergii).

Polen betulacee-Sunt alergic, cum procedez?

 Mesteacanul e numele copacilor din genul Betula, in familia Betulaceae, inrudit cu familia fagului/stejarului, Fagaceae. Acestia sunt in general copaci sau arbusti de talie mica spre medie, cu o coaja alba caracteristica, care cresc mai ales in clima temperata nordica.

Frunzele sunt simple, si pot fi dintate sau lobate. Fructul este o samara, cu toate ca aripile acesteia pot lipsi, la anume specii. Diferenta intre mesteacan si anin (genul Alnus) este ca amentii (matisorii) femeli nu sunt lemnosi si la maturitate cad si lasa loc semintelor, spre deosebire de matisorii de anin, lemnosi si in forma de con.

Denumirea mesteacanului vine din latinul mastichinus. Denumirea stiintifica a genului, Betula, este tot din limba Latina. Mesteacanul reprezinta sursa de hrana pentru un numar mare de larve ale genului Lepidoptera.

Mesteacanul este considerat copac national in Rusia, unde este celebrat in reprezentarea unei zeite, si serbat in timpul Saptamanii Verzi de la inceputul lui Iunie.

Descriere

Coaja tuturor soiurilor de mesteacan prezinta aceeasi caracteristica: este marcata de dungi fine, orizontale, iar coaja este subtire, de consistenta unei hartii fine, si se rupe in fasii in mod natural. Coaja contine multe rasini si are un pigment care da numele diverselor soiuri de mesteacan: rosu, alb, negru si galben. Mugurii apar primavara devreme si cresc pana la inceputul verii. Toti mugurii frunzelor cresc lateral; nu exista mugure terminal. Lemnul tuturor speciilor de mesteacan este fin, cu granulatie mica, cu textura matasoasa si care poate fi slefuit fin. Ca lemn de ars, valoarea sa este dintre cele mai bune.

Frunzele variaza de la un soi la altul, dar putin. Acestea sunt alternante, dintate, cu vinisoare ca o pana, cu codita. Apar in perechi, dar nodul de insertie al petiolului frunzelor formeaza mici tulpinite laterale, care se vor transforma in crengi.

Flori si fructe

Florile sunt monoice (flori femele si flori mascule, separat), deschizandu-se in acelasi timp sau cu putin timp inainte de aparitia frunzelor, si sunt formate din grupe de cate trei flori femele, amenti (matisori), prinse la baza matisorilor masculi. Amentii purtatori de stamine pot atarna sau nu. Acestia sunt localizati la baza ultimelor frunze de anul trecut sau la baza tulpinitelor formate anul trecut. Se formeaza in toamna si stau peste iarna, acoperiti de o coaja fina dar rezistenta. Solzii amentilor, la maturitate, sunt ovali, rotunjiti la capat; catre mijloc sunt galbeni sau oranj, iar la capat maro inchis

Fiecare solz prezinta doua bractee si trei flori sterile, fiecare floare fiind alcatuita dintr-un caliciu sesil, membranos, cu doi lobi. Fiecare caliciu are patru filamente scurte cu cate o celula a samarei sau doua filamente, care se vor transforma in cele doua aripioare ale fructului. Pistilul poate atarna sau fi erect, solitar, prins de tulpinitele aparute in anul precedent. Solzii pistilului sunt alungiti, cu trei lobi, de culoare verde stins sau putin rosietici, fiecare floare devenind maro la maturitate. Acesti solzi poarta doua sau trei flori fertile, fiecare floare fiind alcatuita dintr-un ovar. Ovarul este plat, bicameral si are doua terminatii; ovulul este solitar.

Amentii pistilului, fertilizati, se numesc strobil si sunt alcatuiti din doua mici seminte cu aripi, imbracate intr-o coaja de protectie de culoare maro si cu consistenta aproape lemnoasa. Semintele cresc in interior. Cotiledoanele sunt plate si carnoase. Toate speciile cresc usor din seminte.

                      http://m.doctorulzilei.ro/sunt-alergic-cum-procedez/                   

Polenul arborilor din familia Betulaceae (alunul, arinul, mesteacănul) este polenul cel mai important pentru alergici în perioada februarie – aprilie şi produce simptome alergice intense:
• simptome nazale (rinită): scurgere nazală apoasă, înfundarea nasului, strănut, prurit (mâncărime), respiraţie orală, scurgere nazală posterioară, senzaţie de presiune sau chiar durere la nivelul feţei
• simptome oculare (conjunctivită): ochi roşii, mâncărime, lăcrimare, senzaţie de nisip in ochi, umflarea pleoapelor
• la nivelul gâtului şi urechilor: prurit, disfonie (răguşeală), senzaţie de gât iritat, acufene (zgomote în urechi)
• simptome de astm: respiraţie dificilă, şuierătoare, tuse, senzaţie de apăsare în piept
• agravarea dermatitei atopice
• afectarea somnului: treziri frecvente, oboseală diurnă, afectarea performanţelor şcolare sau de la muncă 
Mesteacănul este un arbore foarte apreciat pentru scoarţa albă şi astfel este folosit frecvent ca plantă ornamentală în parcuri şi grădini. Important de reţinut pentru alergici, este faptul că a avea copacul la care eşti alergic în propria curte te expune la o cantitate de 10 ori mai mare de polen decât dacă acesta ar fi la câteva sute de metri distanţă, în parc sau în pădurea din apropiere.