Extractul din muguri de plop - un propolis mai diluat
Primavara este anotimpul florilor si al miresmelor imbatatoare, dar si perioada din an in care albinele, iesite din iarna grea, desfasoara o activitate intensa de colectare a substantelor necesare traiului de zi cu zi. Despre nectar, polen, miere se vorbeste mult. Despre propolis, si mai ales despre originea sa si cum este adus in casa albinelor, mai putin. Caci mierea curge rauri, dar propolisul se masoara in grame. Apicultorii comercializeaza sute de kilograme de miere, dar propolisul se prepara si se utilizeaza ca esenta, in flacoane mici. De unde si un interes mai mic de a-l produce, cat si o mai slaba cunoastere a lui.
Ce este propolisul? O mixtura de substante rasinoase si ceara. Cuvantul deriva din grecescul pro, adica pentru, sau in apararea, si polis, adica cetate. Deci, un material produs pentru apararea "cetatii" (a se citi: stupul albinelor).
Ce origine are? Substantele rasinoase sunt colectate de albine de pe mugurii si ramurile tinere ale copacilor si arbustilor. Aici ele au rolul de a le proteja de frig si de radiatiile solare puternice. Dupa ce le aduc in stup, albinele le mixeaza cu ceara si secretii proprii, rezultand propolisul, care va proteja casa lor.
In Romania, propolisul este recoltat cel mai mult de pe muguri de plop, dar si de pe mesteacan, alun, salcie, stejar, si alti copaci, iar, uneori, de pe scoarta de conifere si prun.
S-a observat, in timp, ca extractele hidro-alcoolice din muguri de plop sau de mesteacan reproduc, in buna masura, cromatografic, componentele tincturii de propolis. Unii fitoterapeuti spun ca pot fi chiar mai bune decat tinctura de propolis. Personal, nu m-as incumeta la o astfel de afirmatie. Este dificil de facut o apreciere de laborator, pe baza compozitiei chimice, doar utilizarea lor comparativa, in anumite arii medicale specifice, poate da masura diferentelor de eficienta. As spune ca extractul din muguri de plop este destul de aproape de compozitia tincturii de propolis, dar principiile active se regasesc intr-o mai mica cantitate in extractul din muguri de plop. Adica, este ceva mai slab. Dar, atentie mare, poate fi mult mai bun decat o tinctura de propolis falsificata, care din pacate exista pe rafturile magazinelor.
Cel mai sâcâitor alergen în această perioadă este puful plopilor, care îşi face simţită prezenţa peste tot. Dacă mergeţi pe stradă, aveţi impresia mereu că aveţi ceva pe căile nazale şi vă scărpinaţi încontinuu. Specialiştii spun că persoanele care au alergie la puful de la plopi prezintă simptome precum: tuse, lăcrimare, strănut, secreţie nazală apoasă.Alergeni pot fi puful de la plopi, polenul, frunzele, mucegaiul care se formează în frunzele din copaci toamna, unele alimente sau medicamente, praful, părul de la animale. „Primăvara, cauzele alergiilor mai pot fi, pe lângă puful de la plopi, copacii, florile şi seminţele care înfloresc târziu”, a declarat dr. Marian Fâşie, medic pediatru în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.Doze mici de alergen pentru obişnuirea organismuluiCei care acuză cel mai mult că sunt deranjaţi de puful de plopi sunt copiii, care se scarpină încon-tinuu la năsuc. Potrivit specialistului, „sensibilitatea acută a organismului faţă de anumiţi alergeni, cum este puful de plopi, declanşează simptomele binecunoscute, care se pot complica dacă nu sunt tratate”. „Alergenele mai pot pătrunde în organism concomitent cu hrana, cu aerul inspirat, prin contactul cu substanţa alergenă”, a adăugat dr. Marian Fâşie.În farmacii există medicamente antihistaminice cu rolul de a bloca substanţele pe care le produce corpul în caz de alergie. Un alt tratament pe care puteţi să-l urmaţi dacă vă deranjează puful de la plopi este injecţia cu cortizon. Nu trebuie trecute cu vederea nici sprayurile nazale decongenstionante sau metodele tradiţionale chinezeşti de acupunctură.
Rinita alergică este o afecţiune inflamatoare a mucoasei nazale, mediată immunologic şi indusă după expunerea la alergene printr-o reacţie de hipersensibilitate mediată-IgE la nivel nazal, caracterizată clinic prin strănut, prurit nazal (mâncărime de nas), rinoree (nas care curge) şi obstrucţie nazală (nas înfundat). Rinita alergică este un factor de risc pentru astm, iar conjunctivita alergică, manifestată prin lăcrimare, prurit conjunctival (mâncarime de ochi), eritem/hiperemie conjunctivală (ochi roşu) sau edem conjunctival/chemosis (pleoape umflate), este frecvent asociată cu rinita alergică cu sensibilizare la polen (polinoză).lergiile la polenuri reprezintă o problemă globală de sănătate, rinoconjunctivita alergică având o prevalenţă semnificativă şi prezentând impact important asupra calităţii vieţii pacienţilor, asupra productivităţii muncii şi nu în ultimul rând asupra costurilor. Se estimează că la nivel mondial 400-500 de milioane de oameni suferă de rinită alergică, iar în Europa prevalenţa este de aproximativ 20%, cu variaţii de la o ţară la alta. În România, prevalenţa simptomelor de rinoconjunctivită alergică este la tineri de aproximativ 15% (Asher et al, 2006; Bousquet et al, 2008; Brozek et al, 2010; Hellgren et al, 2010; Yorgancıoğlu et al, 2012; Pawankar et al, 2012).
