Rinita alergică și conjunctivita alergică

Conjunctivita alergica constituie o inflamatie a conjunctivei (membrana ce acopera portiunea alba a ochiului) din cauza unei alergii. Desi alergenii difera de la un pacient la altul, cel mai adesea este vorba de febra fanului, aparand in combinatie cu rinita (de aceea este utilizata denumirea medicala de rinoconjunctivita). Ce se intampla de fapt? Cand ochii sunt expusi la substante precum polen sau spori de mucegai, se inflameaza - apare o reactie alergica la acestia (este vorba de sistemul de aparare al organismului fata de substante considerate daunatoare). Interiorul pleoapelor si invelisul globului ocular dispun de o membrana denumita, dupa cum am mentionat, conjunctiva care este susceptibila iritatiei, in special in anumite perioade ale anului. Din punct de vedere statistic, conjunctivita alergica afecteaza 1/5 din populatie (10-20%).Formele principale in care apare sunt: acuta (este o afectiune pe termen scurt, des intalnita in timpul sezonului de alergii primavara-toamna; pleoapele se inflameaza brusc, apare mancarime si senzatie de arsura si rinoree) si 

cronica (este o afectiune prezenta pe intreaga durata a anului, fiind un raspuns la alergeni precum alimente, praf si fire de blana ale animalelor; simptomele constau in arsura si mancarime la nivelul ochilor si fotosensibilitate). In practica de specialitate, aceasta afectiune este clasificata in urmatoarele categorii: conjunctivita alergica sezoniera, conjunctivita alergica perena, keratoconjunctivita vernala, keratoconjunctivita atopica si conjunctivita papilara giganta. Un diagnostic/tratament timpuriu pot preveni complicatiile (rare) asociate.

In mod evident, persoanele alergice sunt mai susceptibile a dezvolta aceasta afectiune si s-a constatat si existenta unei predispozitii ereditare. Desi poate aparea la orice varsta, conjunctivita alergica este mai frecventa in cazul copiilor si adultilor tineri, dar si in cazul persoanelor care locuiesc in zone cu o cantitate mare de polenSimptomele constau in general in: inrosirea ochilor (a portiunii albe din ochi; din cauza vasodilatatiei micilor vase de sange perifice) dar si a interiorului pleoapei, edem (inflamatie) al conjunctivei, senzatie de mancarime/arsura si lacrimatie crescuta (productia de lacrimi). De asemenea, apare si vedere incetosata sau inflamatia pleoapelor (umflate). Uneori este observata si o scurgere oculara. Este esential sa retineti ca, spre deosebire de alte afectiuni oculare, simptomele sunt prezente la ambii ochii (nu neaparat in mod egal).

Cauze

Cauza conjunctivitei alergice este reprezentata de o reactie alergica a sistemului imunitar la un alergen, fiind frecventa la persoanele care prezinta alte simptome de boli alergice cum sunt febra fanului, astm si eczema. Iata si care sunt cei mai des intalniti alergeni care cauzeaza conjunctivita: polen (de la copaci, iarba si plante), piele/blana de animale si secretii (cum este saliva), parfumuri, cosmetice, medicamente pentru piele, poluare atmosferica, fum, acarieni, balsam de Peru (utilizat in alimente si bauturi pentru aroma, in parfumuri si produse articole de toaleta pentru parfum, in doctorii si produse farmaceutice pentru proprietati vindecatoare), picaturi de ochi. Majoritatea cazurilor de conjunctivita sezonierase datoreaza polenului si apar in sezonul de febra fanului, polen de iarba la debutul verii si chiar spre finalul verii in cazul altor polenuri si mucegaiuri. Formele perene se datoreaza in general acarienilor (insecte mici care traiesc in fiecare casa), iar formele de tip papilara giganta sunt foarte rare aparand in urma unei reactii alergice la reziduuri (dar si in urma interventiilor chirurgicale), formele de tip de contact sunt cauzate de restul alergenilor cu care conjunctiva intra in contact (cosmetice, medicamente s.a.).

Diagnostic

Medicul (alergolog, oftalmolog) va va examina ochii si va verifica istoricul de alergii; inrosirea portiunii albe a ochilor si mici umflaturi ale pleoapelor (conjunctivita papilara) sunt simptome vizibile. Iata si ce teste pot fi de ajutor pentru stabilirea corecta a diagnosticului: test alergologic cutanat (pielea este expusa la anumiti alergeni si permite medicului sa examineze reactia organismului - inrosire si inflamatie), teste sanguine (pentru a verifica daca organismul produce proteine - anticorpi - pentru a se proteja de anumiti alergeni). Uneori se impune o razuire a tesutului conjunctival care va fi examinat pentru a urmari prezenta globulelor albe (eozinofilele sunt globule albe care se activeaza cand suferiti de alergii).

Polen betulacee-Sunt alergic, cum procedez?

 Mesteacanul e numele copacilor din genul Betula, in familia Betulaceae, inrudit cu familia fagului/stejarului, Fagaceae. Acestia sunt in general copaci sau arbusti de talie mica spre medie, cu o coaja alba caracteristica, care cresc mai ales in clima temperata nordica.

Frunzele sunt simple, si pot fi dintate sau lobate. Fructul este o samara, cu toate ca aripile acesteia pot lipsi, la anume specii. Diferenta intre mesteacan si anin (genul Alnus) este ca amentii (matisorii) femeli nu sunt lemnosi si la maturitate cad si lasa loc semintelor, spre deosebire de matisorii de anin, lemnosi si in forma de con.

Denumirea mesteacanului vine din latinul mastichinus. Denumirea stiintifica a genului, Betula, este tot din limba Latina. Mesteacanul reprezinta sursa de hrana pentru un numar mare de larve ale genului Lepidoptera.

Mesteacanul este considerat copac national in Rusia, unde este celebrat in reprezentarea unei zeite, si serbat in timpul Saptamanii Verzi de la inceputul lui Iunie.

Descriere

Coaja tuturor soiurilor de mesteacan prezinta aceeasi caracteristica: este marcata de dungi fine, orizontale, iar coaja este subtire, de consistenta unei hartii fine, si se rupe in fasii in mod natural. Coaja contine multe rasini si are un pigment care da numele diverselor soiuri de mesteacan: rosu, alb, negru si galben. Mugurii apar primavara devreme si cresc pana la inceputul verii. Toti mugurii frunzelor cresc lateral; nu exista mugure terminal. Lemnul tuturor speciilor de mesteacan este fin, cu granulatie mica, cu textura matasoasa si care poate fi slefuit fin. Ca lemn de ars, valoarea sa este dintre cele mai bune.

Frunzele variaza de la un soi la altul, dar putin. Acestea sunt alternante, dintate, cu vinisoare ca o pana, cu codita. Apar in perechi, dar nodul de insertie al petiolului frunzelor formeaza mici tulpinite laterale, care se vor transforma in crengi.

Flori si fructe

Florile sunt monoice (flori femele si flori mascule, separat), deschizandu-se in acelasi timp sau cu putin timp inainte de aparitia frunzelor, si sunt formate din grupe de cate trei flori femele, amenti (matisori), prinse la baza matisorilor masculi. Amentii purtatori de stamine pot atarna sau nu. Acestia sunt localizati la baza ultimelor frunze de anul trecut sau la baza tulpinitelor formate anul trecut. Se formeaza in toamna si stau peste iarna, acoperiti de o coaja fina dar rezistenta. Solzii amentilor, la maturitate, sunt ovali, rotunjiti la capat; catre mijloc sunt galbeni sau oranj, iar la capat maro inchis

Fiecare solz prezinta doua bractee si trei flori sterile, fiecare floare fiind alcatuita dintr-un caliciu sesil, membranos, cu doi lobi. Fiecare caliciu are patru filamente scurte cu cate o celula a samarei sau doua filamente, care se vor transforma in cele doua aripioare ale fructului. Pistilul poate atarna sau fi erect, solitar, prins de tulpinitele aparute in anul precedent. Solzii pistilului sunt alungiti, cu trei lobi, de culoare verde stins sau putin rosietici, fiecare floare devenind maro la maturitate. Acesti solzi poarta doua sau trei flori fertile, fiecare floare fiind alcatuita dintr-un ovar. Ovarul este plat, bicameral si are doua terminatii; ovulul este solitar.

Amentii pistilului, fertilizati, se numesc strobil si sunt alcatuiti din doua mici seminte cu aripi, imbracate intr-o coaja de protectie de culoare maro si cu consistenta aproape lemnoasa. Semintele cresc in interior. Cotiledoanele sunt plate si carnoase. Toate speciile cresc usor din seminte.

                      http://m.doctorulzilei.ro/sunt-alergic-cum-procedez/                   

Polenul arborilor din familia Betulaceae (alunul, arinul, mesteacănul) este polenul cel mai important pentru alergici în perioada februarie – aprilie şi produce simptome alergice intense:
• simptome nazale (rinită): scurgere nazală apoasă, înfundarea nasului, strănut, prurit (mâncărime), respiraţie orală, scurgere nazală posterioară, senzaţie de presiune sau chiar durere la nivelul feţei
• simptome oculare (conjunctivită): ochi roşii, mâncărime, lăcrimare, senzaţie de nisip in ochi, umflarea pleoapelor
• la nivelul gâtului şi urechilor: prurit, disfonie (răguşeală), senzaţie de gât iritat, acufene (zgomote în urechi)
• simptome de astm: respiraţie dificilă, şuierătoare, tuse, senzaţie de apăsare în piept
• agravarea dermatitei atopice
• afectarea somnului: treziri frecvente, oboseală diurnă, afectarea performanţelor şcolare sau de la muncă 
Mesteacănul este un arbore foarte apreciat pentru scoarţa albă şi astfel este folosit frecvent ca plantă ornamentală în parcuri şi grădini. Important de reţinut pentru alergici, este faptul că a avea copacul la care eşti alergic în propria curte te expune la o cantitate de 10 ori mai mare de polen decât dacă acesta ar fi la câteva sute de metri distanţă, în parc sau în pădurea din apropiere.

Polen graminee

Aceasta alergie apare mai ales la cei care au o predispozitie genetica pentru alergii, numita si atopie – sunt persoane care au in familie rude cu boli alergice, pe de o parte, iar pe de alta parte au avut in copilarie urticarie, bronsiolite sau dermatita atopica. In plus, in sange au eozinofilele constant crescute, precum si imunoglobuline Ig E peste limita considerata normala pentru grupa de varsta din care face parte persoana in cauza.

Totusi, alergia la graminee poate sa apara “de novo”, in general la copii, adolescenti si persoane tinere, fara antecedente in familie sau personale de alergie.

 Alergia la polen de graminee este cea mai cunoscută polinoză din Europa şi din ţara noastră. Gramineele reprezintă o mare familie de plante (aproape 12.000 de specii diferite) care sunt anemofile, adică polenizate cu ajutorul vântului.

Grăuncioarele de polen sunt purtate de curenţii de aer şi, atunci când şi o cantitate mică vine în contact cu ochii, nasul sau pielea persoanelor sensibilizate, poate produce reacţii ca: strănut, mâncărimea nasului, secreţii nazale apoase, nas înfundat, lăcrimare, mâncărimea ochilor şi înroşirea lor, umflarea pleoapelor, mâncărimi în cerul gurii, tuse şi senzaţie de sufocare cu respiraţie şuierătoare.

Reacţiile alergice se repetă an de an în acelaşi sezon, odată cu creşterea concentraţiei de polen în atmosferă. Sezonul polenului de graminee sălbatice (timoftica, firuţa, păiuşul roşu, iarba câmpului, iarba de gazon) şi al gramineelor de cultură (orz, ovăz, secară, grâu, porumb) se întinde din luna martie până în septembrie, dar are un vârf polinic în lunile mai, iunie şi iulie. Nivelul polenului din atmosferă scade doar în zilele ploioase sau răcoroase şi creşte în zilele calde şi însorite.

               http://sante-medecine.journaldesfemmes.com/faq/467-desensibilisation-allergies            

Cladosporium este un gen de fungi , inclusiv unele dintre cele mai comune interioare și exterioare mucegaiuri .

Cladosporium este un gen de fungi , inclusiv unele dintre cele mai comune interioare și exterioare mucegaiuri . Specii produc măsline-verde colonii maro sau negru, și au închis pigmentate de conidii , care sunt formate în lanțuri simple sauramificare. Multe specii de Cladosporium sunt frecvent întâlnite pe viață șiplante moarte. Unele specii sunt agenți patogeniplantelor, altele parazitează alte ciuperci. Cladosporium sporii sunt dispersate de vânt și ele sunt adesea extremabundente în aerul exterior. În interior Cladosporium specii pot crește pe suprafețe atunci când umezeala este prezentă. Fulvum Cladosporium , cauza de mucegaifrunzetomate, a fost un model important genetice, prin aceea că genetica de rezistență gazdei sunt înțelese.În 1960, sa estimat că genul Cladosporium a conținutjur500 de plante-patogene și saprotrofe specii,dar acest număr a fost majorată la peste 772specii.Genul Cladosporium este strâns legată de drojdii negre din ordinul Dothideales .Cladosporium specii sunt adesea foarte osmotolerant, crescând ușor pe mediiconțin 10% sau glucoză 12-17% NaCl.Acestea sunt rareori crescute pe mediiconțin 24% NaCl sau 50% glucoză și nu izolat din mediu cu 32% NaCl sau mai mare.

 Cladosporium herbarum este un organism extrem de comună, găsit pe erbacee moarte și plante lemnoase, textile, cauciuc, hârtie și produse alimentare de toate tipurile. În interior, se găsește în podea, covor si saltele de praf, pereti vopsiti umed acrilice, tapet, izolatie HVAC, filtre și ventilatoare. Cladosporium herbarum este frecvent mucegai cel mai proeminent în aer spora. Aceasta crește într - un interval larg de temperaturi, și a fost frecvent raportată cauzând alterării cărnii în depozitare la rece.

Cele mai multe specii au foarte fragile de spori lanțuri, ceeaface extremdificil săpregătească o montură pentru observarea microscopică în care conidiale lanțurile sunt menținute intacte.

Alternaria este un gen de Ascomycete ciuperci.

 Nu există nici un cunoscut teleomorph pentru Alternaria alternata. Ca urmare, acest agent patogen se propagă prin intermediul sporilor asexuată numite conidii .Aceste conidiospori sunt produse în leziunile de pe frunze mature sau pe moarte.Producția lor poate începe în cât mai puține zece zile de la primele simptome apar, și poate continua până la cincizeci de zile. conidii de A. alternata a lui dispersa prin intermediul curenților de aer, precum și eliberarea lor din leziunile pot fi declanșate de ploi, sau chiar și doar o scădere bruscă a umidității.În cazul în care terenurile conidii pe o frunză, se va aștepta până roua pe timp de noapte, și apoi germina.Se poate introduce fie prin stomatele, sau pătrunde direct prin partea superioară a frunzei, cu ajutorul lui appressorium , infectând frunzei în termen de 12 ore.

Alternaria este un gen de Ascomycete ciuperci. Alternaria specii sunt cunoscute ca importante patogeni de plante . Ele suntasemeneacomune alergeni la om,creștereinterior șiprovoacă febră de fân reacțiihipersensibilitate sau care duc uneori laastm . Acestea provoacă ușor infecții oportuniste în imunocompromisi persoanecum ar fi SIDA pacienți.

Există 299 de specii din genul; ele sunt omniprezente în mediul înconjurător și sunt o parte naturala a florei fungice aproape peste tot. Ele sunt agenți normali de degradare și descompunere . Cei Sporii sunt propagat în aer și a găsit în sol și apă, precum și în interior cât și pe obiecte. Sporii în formă de club sunt unice sau de a forma lanțuri lungi. Ele se pot dezvolta colonii groase , care sunt , de obicei verde, negru sau gri.

Cozeina bovina-Intoleranţa la proteinele laptelui de vacă

Intoleranţa la proteinele laptelui de vacă (IPLV) reprezintă o complicaţie a alimentaţiei artificiale cu evoluţie tranzitorie şi durată variabilă, nedepăşind vârsta de doi ani. Prin caracterul său, IPLV este considerată cea mai importantă cauză de diaree cronică la sugar.

 Alergiile alimentare nu beneficiaza de tratament curativ. Singura optiune terapeutica este regimul alimentar de excludere. Pacientii cu alergie la PLV vor elimina din dieta lor laptele si produsele lactate. Dieta de excludere are atat rol terapeutic, cat si diagnostic, asa cum am mentionat mai sus. Majoritatea pacientilor cu alergie la PLV nu tolereaza nici laptele altor mamifere. Studiile in vitro au demonstrat reactivitate incrucisata extensiva intre proteinele din laptele de vaca, capra si oaie. [1,6]

In cazul sugarilor alimentati natural diagnosticati cu alergie la PLV, alaptatul poate fi continuat daca mama  exclude din alimentatia sa laptele si derivatele de lapte. Pentru a preveni carentele nutritionale, dieta mamei va fi suplimentata cu calciu. [4]

Sugarii alimentati artificial  vor primi o formula pe baza de proteine derivate din zer sau cazeina extensiv hidrolizate (FEH). Formulele pe baza de aminoacizi (FAA) sunt indicate  pentru sugarii care refuza FEH (acestea au un gust mai amar decat FAA), daca nu se obtine o ameliorare clinica dupa 2-4 saptamani  de utilizare a unei FEH sau daca raportul cost-beneficiu este in favoarea FAA. Formulele pe baza de soia nu sunt recomandate sub varsta de 6 luni datorita riscului de alergie incrucisata. Pentru copiii mai mari de 1 an exista FEH sau FAA adecvate pentru varsta. [1,4]

Dieta de excludere se mentine timp de 6 luni sau pana ce pacientul are varsta de 9-12 luni, ulterior se efectueaza TPO. Pentru formele de boala IgE mediate, monitorizarea reactiei la testul cutanat prick sau a nivelului seric de IgE specifice poate ajuta in  alegerea momentului optim de reintroducere a PLV in dieta. [4]

In prezent, se desfasoara mai multe studii menite sa demonstreze rolul prebioticelor, probioticelor si al acizilor grasi polinesaturati in modularea dietei pacientilor cu alergie la PLV.

O serie de terapii experimentale imunomodulatoare se dezvolta in domeniul alergiilor alimentare. Pentru alergia la PLV se studiaza imunoterapia pe cale orala, respectiv cea sublinguala, ce au ca scop desensibilizarea pacientului si obtinerea tolerantei la PLV. Inainte de a putea fi folosite in practica curenta, sunt necesare studii suplimentare pentru a evalua potentialele efecte secundare: reactii adverse acute, toxicitate si implicare in aparitia bolilor autoimune. [1,5]

Prin IPLV se înţeleg reacţiile adverse cu caracter alergic produse de proteinele din laptele de vacă, de tip imediat sau întârziat, determinând o simptomatologie digestivă, cutanată şi respiratorie.

IPLV are un caracter tranzitor, toleranţa la proteinele laptelui de vacă se reinstalează după o perioadă medie de două ori, ca urmare a maturării mucoasei intestinale şi a sistemului imunitar.

Creşterea incidenţei IPLV a fost corelată cu scăderea alimentaţiei la sân şi este în relaţie directă cu vârsta sugarilor. Cu cât sugarul este mai mic, cu atât riscul de a face alergie la proteinele laptelui de vacă este mai mare.

Incidenţa IPLV este variabil raportată în funcţie de zona geografică de criteriile de diagnostic folosite, de vârsta populaţiei studiate, de durata observaţiei, fiind între 0,5 şi 7% la vârsta de 0-2 ani.

Laptele de vacă solicită funcţiile digestive prin cantitatea mare de proteine (3,4 g/100 ml) şi prin calitatea acestora. Din cele peste 20 de fracţiuni proteice cele mai importante sunt: cozeina, beta-lactoglobulina, albumina serum-bovină, gramo-globulina bovină. Toate au proprietăţi antigenice, dar cea mai sensibilizată este beta-lactoglobulina.

IPLV se manifestă clinic prin semne în general necaracteristice. Majoritatea cazurilor debutează în primele şase luni de viaţă, dacă sugarul este alimentat artificial cu lapte de vacă. Apar tulburări digestive cu caracter postprandial (vărsături, scaune diareice), sugarul devine hipotonic, prezintă paloare sau cianoză. După reluarea alimentaţiei cu lapte de vacă reapar scaunele diareice.

Polen plop

 Extractul din muguri de plop - un propolis mai diluat

Primavara este anotimpul florilor si al miresmelor imbatatoare, dar si perioada din an in care albinele, iesite din iarna grea, desfasoara o activitate intensa de colectare a substantelor necesare traiului de zi cu zi. Despre nectar, polen, miere se vorbeste mult. Despre propolis, si mai ales despre originea sa si cum este adus in casa albinelor, mai putin. Caci mierea curge rauri, dar propolisul se masoara in grame. Apicultorii comercializeaza sute de kilograme de miere, dar propolisul se prepara si se utilizeaza ca esenta, in flacoane mici. De unde si un interes mai mic de a-l produce, cat si o mai slaba cunoastere a lui.
Ce este propolisul? O mixtura de substante rasinoase si ceara. Cuvantul deriva din grecescul pro, adica pentru, sau in apararea, si polis, adica cetate. Deci, un material produs pentru apararea "cetatii" (a se citi: stupul albinelor).
Ce origine are? Substantele rasinoase sunt colectate de albine de pe mugurii si ramurile tinere ale copacilor si arbustilor. Aici ele au rolul de a le proteja de frig si de radiatiile solare puternice. Dupa ce le aduc in stup, albinele le mixeaza cu ceara si secretii proprii, rezultand propolisul, care va proteja casa lor.
In Romania, propolisul este recoltat cel mai mult de pe muguri de plop, dar si de pe mesteacan, alun, salcie, stejar, si alti copaci, iar, uneori, de pe scoarta de conifere si prun.
S-a observat, in timp, ca extractele hidro-alcoolice din muguri de plop sau de mesteacan reproduc, in buna masura, cromatografic, componentele tincturii de propolis. Unii fitoterapeuti spun ca pot fi chiar mai bune decat tinctura de propolis. Personal, nu m-as incumeta la o astfel de afirmatie. Este dificil de facut o apreciere de laborator, pe baza compozitiei chimice, doar utilizarea lor comparativa, in anumite arii medicale specifice, poate da masura diferentelor de eficienta. As spune ca extractul din muguri de plop este destul de aproape de compozitia tincturii de propolis, dar principiile active se regasesc intr-o mai mica cantitate in extractul din muguri de plop. Adica, este ceva mai slab. Dar, atentie mare, poate fi mult mai bun decat o tinctura de propolis falsificata, care din pacate exista pe rafturile magazinelor.

                     http://www.ziarulring.ro/sanatate/cum-i-afecteaz-puful-de-plop-pe-copii                     

Cel mai sâcâitor alergen în această perioadă este puful plopilor, care îşi face simţită prezenţa peste tot. Dacă mergeţi pe stradă, aveţi impresia mereu că aveţi ceva pe căile nazale şi vă scărpinaţi încontinuu. Specialiştii spun că persoanele care au alergie la puful de la plopi prezintă simptome precum: tuse, lăcrimare, strănut, secreţie nazală apoasă.Alergeni pot fi puful de la plopi, polenul, frunzele, mucegaiul care se formează în frunzele din copaci toamna, unele alimente sau medicamente, praful, părul de la animale. „Primăvara, cauzele alergiilor mai pot fi, pe lângă puful de la plopi, copacii, florile şi seminţele care înfloresc târziu”, a declarat dr. Marian Fâşie, medic pediatru în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.Doze mici de alergen pentru obişnuirea organismuluiCei care acuză cel mai mult că sunt deranjaţi de puful de plopi sunt copiii, care se scarpină încon-tinuu la năsuc. Potrivit specialistului, „sensibilitatea acută a organismului faţă de anumiţi alergeni, cum este puful de plopi, declanşează simptomele binecunoscute, care se pot complica dacă nu sunt tratate”. „Alergenele mai pot pătrunde în organism concomitent cu hrana, cu aerul inspirat, prin contactul cu substanţa alergenă”, a adăugat dr. Marian Fâşie.În farmacii există medicamente antihistaminice cu rolul de a bloca substanţele pe care le produce corpul în caz de alergie. Un alt tratament pe care puteţi să-l urmaţi dacă vă deranjează puful de la plopi este injecţia cu cortizon. Nu trebuie trecute cu vederea nici sprayurile nazale decongenstionante sau metodele tradiţionale chinezeşti de acupunctură.